| Bancul este o poveste foarte scurta, reala sau imaginara cu un final surprinzator si foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu acelasi efect : descretesc fruntile, si sunt un placut subiect de discutie la o intalnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun intr-un grup. "Nasterea" lor e legata de natura umana care simte nevoia de a exprima indoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt incorporate in aceasta productie.
Pentru ca bancurile contin o mica invatatura sociala, reprezinta in majoritatea cazurilor o lectie sociala despre lume, oameni, totul imbracat intr-o forma ludica, de gluma, de joaca. Dar scopul principal al bancurilor - ca, de altfel, al proverbelor, povestilor cu talc, snoavelor - este de invatatura neacademica, profana, fara un program anume, ce are loc in spatiul liber al comunicarii. In mare parte pot avea si rol educativ. Bacurile exprima nevoia de creatie a unui popor intr-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al continutului, asemanari cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu talc, cu zicalele, uneori si cu proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate productii spirituale ale unei comunitati. Dar bancurile, fata de celelalte creatii amintite, sunt mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.
|
